Bugzzz

Remember zilele trecute cand scriam acele chestii aiurite about me? Well, pe acolo am mentionat ceva si despre fobia mea pentru gandaceii de bucatarie. Mda..destul de aiurea, nu? Ok, it all started when I was about 7. Bineinteles, pe atunci ma cam speria tot ce arata a insecta paroasa cu mai multe picioare. Pe la vreo 12 ani aveam groaza de gandaci si de paianjeni. Ma refer la paianjenii aia cu corp minuscul si picioare enorme, care se regasesc pe peretii locuintelor. Ca nu ma asteptam sa gasesc vreo vaduva neagra prin spatele blocului. De atunci, groaza fata de paianjeni a scazut in proportionalitate cu cresterea spaimei fata de gandacii de bucatarie. Cand aveam vreo 5-7 ani, mai aveam o spaima fata de intuneric. Da’ nu in halul in care ma feresc acum de acele creaturi micute.

I mean ewww [a se adauga "w-uri" indeajuns de multe cat sa exprime o adevarata fobie], they are so damn disgusting. Pe langa faptul ca is mari, sunt deosebit de..parosi ca sa zic asa, hidosi, dezgustatori, oribili, anything bad goes here. Si ai naibii se misca extraordinar de repede. Doar la gandul ca ma poate atinge vreunul si ma furnica peste tot.

Sunt absolut sigura ca tot regimentul planuieste un atac asupra mea. Ma, au astia niste strategii de iti vine sa te urci pe pereti. Si sa mai zici ca insectele nu sunt inteligente.

Acum cateva zile, spre exemplu, ma duc eu frumos in bucatarie sa beau apa. Asta se intampla pe la 1 noaptea. Aprind repede lumina, intru in fuga, pun mana pe sticla si dai gal-gal [da, am prostul obicei sa beau direct din sticla, da-ma in judecata]. Nu aveam nicio banuiala cum ca m-ar astepta vreun pericol. Dupa primele 2 inghitituri, simt niste furnicaturi pe glezna. In secunda urmatoare mi-am dat seama despre ce este vorba. Deci printr-un reflex bine fixat in centrul nervos al intregii fobii, am sarit instantaneu 2 metri inapoi. Da, vorbesc serios, si da, am o bucatarie spatioasa. Am vazut si inculpatul cum a luat-o la fuga imediat sub mobila din bucatarie. Toate astea s-au intamplat in vreo 20 secunde. Creepy experience. Ugh..hate those ugly things.

Alta. Aseara, ma duc in bucatarie sa beau apa, again. De data asta cu masuri de precautie. Aprind lumina, astept 5 secunde sa se linisteasca spiritele, apoi ma duc in usa de la bucatarie sa vad ce se petrece pe acolo [intrerupatorul de la bucatarie e pe hol]. Deci uau, am impresia ca se dadea o adevarata petrecere in cinstea succesului pe care il avusesera cu cateva zile in urma. In mijlocul camerei era asezat ditamai gandacoiul cu tentacule paroase, special nu mai fusese la frizer de mult timp sa ma sperie pe mine, siiiiigur 100%. In jurul lui au inceput sa misune zeci de gagaute micute, nu stiu ce erau, se agitau ca un musuroi in calduri. Se imprastiau care incotro, derutati bineinteles in betia lor ca cineva a indraznit sa le intrerupa party-ul. Probabil erau copilasii nepretuiti ai imparatului. Asta mare, nu si nu, el statea pironit locului. Care va sa zica, el se dadea drept ala curajosul. Dupa ce s-a mai potolit oleaca multimea, am facut primul pas in bucatarie. Instantaneu, viteazul nostru isi ia talpasita. Eu, speriata, un pas inapoi. El, confuz, nu mai nimerea naibii odata sa intre sub frigider, chiuveta, ceva acolo. Nu pot sa-mi dau seama care era mai speriat. Anyway, in cateva momente tragedia a luat sfarsit. Bucataria era curata, nicio urma lasata in urma petrecaretilor. Bineinteles, in acea seara am consumat un alt tub de Raid prin toata bucataria.

Acum stau si ma gandesc, de unde puii mei vin toti gandacii astia ma? Acum sa nu va inchipuiti ca am o casa in genul celor de la “Curat murdar”. Ba din contra, curatenia se pastreaza in mod constant, am consumat destul de multe spray-uri impotriva insectelor de casa, am destule capcane d’alea mici pentru gandaci prin locurile considerate “vinovate” de aparitie minunatiilor. Nu pot sa pricep de unde apar altii, si altii, si altii. Sau..poate cei morti reinvie si se intorc sa se razbune? Si totusi, raman la ideea mea ca exista o organizatie mondiala ce se aduna saptamanal sa mai puna la cale vreun plan malefic impotriva mea.

PS. Intreaga poveste este cat se poate de adevarata, de asemenea si fobia mea exista si ma bantuie zilnic, iar eu sunt o naratoare minunata, recunosc. Acum sa vad daca are cineva rabdarea sa citeasca tot postul.