TaxiPhobia
Draga mea conştiinţă,
Îţi mulţumesc că exişti. Sincer, fără tine aş fi o persoană absolut normală. Banală, aş putea spune. Îţi mulţumesc că nu îmi permiţi să mă urc într-un taxi nici măcar dacă m-aş simţi în siguranţă. Mint, n-am cum să mă simt în siguranţă. De fapt, tu eşti cea care se ofuschează chiar şi la vederea unui maxi/autobuz. Dar şi pentru asta îţi mulţumesc. Pentru că realizezi că dezvolt o mini-claustrofobie în paralelipipedele alea aglomerate. Şi vreau să ştii că, în ciuda situaţiilor enervante în care mă complaci, eu tot ţin la tine.
Cu adoraţie, a ta stăpână,
P. Adina
PS. Now I can’t feel my feet. :(
***
“îi place să îi suspecteze pe oameni de chestii dubioase”, aşa că ajunge să meargă pe jos mult mai mult decât pot suporta propriile ei picioare.
