Nu suntem obisnuiti cu afectiunea si nu concepem sa fim iubiti.
Toti vor sa fie iubiti, dar, in acelasi timp, nu cred ca asta li s-ar putea intampla lor. Sunt mereu in defensiva, mereu atenti sa nu fie ironizati, calcati in picioare si umiliti. Reactii evazive.
Tu tii la ei si ei nu cred, cauta cearta, cauta sa-ti demonstreze mereu ca nu e asa cum spui tu. Si din cearta in cearta, din neintelegere in neintelegere chiar ajungi sa te indepartezi. Pentru ca asa cum un om nu e obisnuit sa fie iubit, nici un om care iubeste nu e obisnuit sa iubeasca in van. Uneori continui sa tii la ei de la distanta, alteori stergi totul cu amaraciune. Dar chiar si cand stergi tot, ramane un anumit dor, de parca ramai de partea cealalta a geamului si-i mai vezi din cand in cand trecand, si le vezi gesturile si le auzi cuvintele, dar deja sunt in alta lume si geamul a fost blocat.
E adevarat ca exista oameni mai usor de iubit, cei care sterg des praful de pe calculator si cei care tin minte bautura ta preferata si te cheama langa ei oricat de des pot. Desigur ca exista oameni aproape imposibil de iubit, care aproape te pedepsesc pentru ca vrei sa te apropii de ei. De cele mai multe ori ramai cu o figura nedumerita pentru ca nu mai intelegi nimic. Dar oricum esti nedumerit mai tot timpul, pentru ca parca nici tu nu crezi ca meriti afectiune pentru ca tii la toti acesti oameni.
Adorabil.
Ellie copil? Adorabilă. Cum îl imita Kevin pe boşorog? Adorabil. Sunetele scoase de Kevin? Adorabile. Comportamentul lui Kevin? Adorabil. Vocea masculului feroce Alpha? Adorabilă. “Kevin’s a girl? o.O”? :)) Adorabil.
“I’ll like you temporarily. But you still smell like prunes.”
“I do not like the cone of shame.”
“I’ll stop you dogs!”
“Come on, spit it out.” like, literally.
SQUIRREL!!
Adorabil. Adorabil. Adorabil.
PS. vreau şi eu un câine ca Dug.
şi o mâţă mică mică pui ca alea de pe stradă :)) de culoare incertă câcănie aşa da’ să aibe ochi albaştri. Da’ asta nu mai are legătură cu filmul.
1. Luaţi cartea cea mai la îndemână, deschideţi la pagina 18 şi scrieţi aici al patrulea rând.
“E stricat. Nu ai nevoie de ăsta. Înţelegi? Înţelegi?”
2. Fără să verificaţi cât e ora?
00:00
3. Verificaţi!
00:08
4. Cum sunteţi îmbrăcat?
pijamale. verzi. scurte. delfini şi “fun in the sea”.
5. Înainte de a răspunde la acest chestionar, la ce vă uitaţi?
mă uitam după cineva în lista de mess. apoi am ieşit. şi mi-am văzut wallpaperul inexistent de pe desktop. black only.
6. Ce zgomot auziţi în afara celui al calculatorului?
greieri.
7. Când aţi ieşit ultima dată şi ce aţi făcut cu ocazia respectivă?
uhm, azi, gârlă. plus maraton biciclete până la gârlă.
8. Ce aţi visat ieri noapte?
ce am visat am visat da’ de fapt credeam că se întâmplase într-adevăr de mă trezisem cu o senzaţie de bine m-am uitat în jur şi mi-am dat seama că fusese doar un vis aww îmi venea să-mi trag una apoi am aşteptat toată ziua să spun cuiva ce am visat da’ pare-mi-se că am aşteptat degeaba. damn, şi eu nu visez niciodată. aha, deci când visez se cunoaşte că este vorba despre cineva/ceva important. ;;)
9. Când aţi râs ultima data?
.
10. Ce aveţi pe pereţii încăperii unde sunteţi?
operele lu’ mama. şi var.
11. Dacă aţi deveni multimilionar peste noapte, care ar fi primul lucru pe care l-aţi cumpăra?
m-aş muta.
12. Care este ultimul film pe care l-aţi văzut?
the texas chainsaw massacZzZzZz.
13. Aţi văzut ceva neobişnuit azi?
am auzit. am auzenii în ultima vreme. serios. era o voce foarte drăgălaşă de femeie în capul meu. nu ştiu exact ce zicea.
14. Ce părere aveţi despre acest chestionar?
mă plictisesc. eu pe mine. nu el pe mine.
15. Spuneţi-ne ceva ce nu ştim încă.
cui? ăăă, am o deosebita obsesie pe care nu am spus-o nimănui cum că aş avea cancer de piele. sau cancer la sân. dar în special cancer de piele. nu ştiu de ce. chestie pe care de acum o să o ştie mai mulţi.
16. Care ar fi prenumele copilului dvs. dacă ar fi vorba de o fetiţă?
Ela. Sasha. Nadia. Lidia? nu. Lisa. Miru. Eva. chestii mici (adică scurte), oricum. *after 3 min break* aa, Ema. :D da, Ema. :)
17. Şi dacă ar fi vorba de un băiat?
habar nu am.
18. V-ati gândit deja să locuiţi în străinătate?
da.
19. Ce aţi dori ca Dumnezeu să vă spună când intraţi pe porţile Raiului?
nu există rai.
20. Dacă aţi putea schimba ceva în lume (în afară de politică), ce aţi schimba?
serios, de ce să schimbi ceva?
21. Vă place să dansaţi?
jesus lord, nu. :)
22. George Bush?
obama?
23. Care a fost ultima chestie pe care aţi văzut-o la televizor?
clipul afroman, because i got high.
24. Care sunt cele 4 persoane care ar trebui să preia acest chestionar?
nimeni.
Din ciclul “hi5 is fun”, astăzi mă prezentăm hi5 fliiiiirt.
În primul rând, câtă lume mişto care are dependenţe haifaiviste mai ştiţi?
În al doilea rând, de ce a creat hi5ul un sistem de a întâlni pe cineva? (stupid)
În al treilea rând, de ce ar vrea unii să li se dea note la poze?
În al patrulea rând, de ce vor să li se confirme cât de naşpa naşpa sunt? (adică înţeleg că nu te-a dotat mama natură şi nu eşti tocmai tocmai băiatul viselor oricărei fete, ba din contra. tu de ce ai aluzia că eşti vreo lolită?)
În al cincilea rând, ce înseamnă pentru ei “relationship status: it’s complicated”? Adică cum, nu ştii ce sexualitate ai? Sau dacă eşti monogam sau poligam? Sau dacă puicuţa pe care ai f.. cu care ai făcut dragoste azi noapte este sau nu oficial doar o curvă?
În al şaselea rând, cu ce te-ar flata să ştii că ai admiratori şi cel mai important, câţi?
În al şaptelea rând, a observat careva cum arată secţiunea “hottest” pe domeniul românia în viziunea haifaivistelor?
(chinezii/japonezii/coreenii/whatever au invadat orice ţară*, asta aşa, ca bonus informativ)
*unde orice ţară nu e tocmai orice ţară.
În al optulea rând, de ce nu merge searchul după numele de pe flirt? Adică de ce să fie diferit de ală de pe hi5. Nu de alta, dar eram curioasă unde îşi făcea cumpărăturile.
În al nouălea rând, se observă cât de plictisită sunt?
În al zecelea rând, aşa, ca o concluzie. Să înţeleg că nimeni nu mai iese din casă şi se cuplează pe hi5?
În stilul later edit, m-am prostit eu sau nu mă mai lasă să dau log out de pe hi5? log out, display home page. Soluţie de criză?
mmm, am uitat exact despre ce era vorba. Crecă despre cum reclamele sunt ceva mai interesante decât orice altceva la tv. Lumea vrea să vândă, therefore deci reclame bune. La nivelul la care poate România (că mai sunt şi niveluri ca ăla de la Adria, asta e altceva). Programul tv este plin de oteveisme pentru că aşa ne place, pentru că atâta putem, pentru că ne plac bătaia, cearta, violurile. Pentru că cei care preferă ceva mai mult sunt minoritari. Pentru că toţi permit, pe nimeni nu deranjează. Sau nimeni nu se sesizează.
Rezultatul? E chiar mişto să mai auzi câte o reclamă care prinde şi o auzi următoarele săptămâni la oricine.
Îmi amintesc că Discovery era foarte interesant la 2 noaptea.
Ne considerăm persoane creative, da? Şi avem un nume care nu ne place. Sau ne place, da’ mai rar. Şi avem şi Adunarea Generală a Indivizilor Intersaţi de Numele Persoanelor cu care intră în contact. De ce? Nu înţeleg. De parcă nu ar putea să-mi atribuie ei acolo un nume. Oricare. Likeeee, Ca şi, am faţă de ceva. De un nume, adică. Ca atunci când rămâi surprins şi spui într-un mod savuros de cretin “dar nu ai faţă de gigel/maria/elendora”.
Eu de regulă nu ţin minte numele persoanelor care mi se prezintă. Adică îl uit în următoarele 5 secunde. Din a doua încercare, da. Dar niciodată din prima. Să-l ţin minte. Şi-mi amintesc că un tip cu care am făcut cunoştinţă din întâmplare în mult prea blamata noastră excursie a primit foarte senin din partea mea apelativul de Alex. Pentru că avea faţă de Alex. Şi pentru că, evident, nu i-am ţinut minte numele. După câteva ore m-am întors în camera de hotel şi le spun colegelor mai mult sau mai puţin entuziasmată că Alex & co. o să ne onoreze cu vizita lor în seara aia. Iar Alex i-a rămas numele pentru acele 5 zile.
Oricum, nu asta era ideea. Ideea era că am o subită şi reprimată poftă de a mă prezenta cu inventivităţi de moment. Cu Ana, cu Marcela, cu Carmen, cu Stefania, cu .. un nume de căţel, cu orice în principiu. Pe principiul mă plictisesc foarte repede de orice, m-am plictisit de numele meu. E vechi. E uzat. În câţiva ani o să-şi facă şi majoratul, e timpul să-l înnoim.
PS. Sunt la un pas de a-mi adopta numele celălalt pe care nu-l ştie mai nimeni şi să mă fac că nu l-am renegat acum ceva timp. Ar fi o idee să fac cu shcimbul, poate aşa nu o să mă mai plictisesc.
Rain is fun.
Stăm? Mai bine nu. Mergem. Nu vreau acolo. De ce? E plictisitor. Şi nu vroiai prin ploaie? Mdaaa, dar nu acolo. Şi unde? Nu ştiu, tu du-te. Şi tu? Văd eu.
Ştii că ar merge nişte poze în ploaie? *mârâi* Mâhîîîî. Şi? NU!.
Unde să te duci că plouă. ..Stăm înăuntru. Dar plouă. Şi? O să răceşti. EU NU RĂCESC NICIODATĂ!!! Nu. Bine.
Aa, mai bine nu deschidem că se face curent. Mie îmi place curentul. Nu mă. Dar mi-e cald. Vrei să deschidem? Da. Mai bine nu. O doamne, deschide!! Dar tot mai fulgeră. Şi? Lasă-mă în pace!! Deschide atunci!! Mi-e frică. Mă doare-n cot. Nu deschid. Am plecat. Adina, plouă!! Şi nu o să mă omoare. Femeie, termină!! Taci mă.
***
Nu am mai stat în ploaie de fix două săptămâni. E trist.
Alaltăieri a plouat, dar eu aveam ameţeli. Azi a plouat, dar eu eram prea ocupată să râd ca nebuna certându-mă cu una pe mouse/tastatură/”nu pune aia la statuuus!!”/managementul ideilor neexprimate.
Mâine va ploua. Probabil. Dar eu nu voi ieşi în ploaie. Probabil.
Poimâine va ploua. Trebuie. Şi vom ieşi în ploaie. ^^
Astăzi, totul este într-adevăr doar despre convenţii sociale. Despre cum trebuie să ne purtăm, ce să spunem, ce să facem într-o anumită situaţie. Modul în care arunci o privire, cum gesticulezi, unde te expui, cum te îmbraci (sau te dezbraci). Ce ticuri ai. Ce faci. Cu cine. Unde te duci. De ce.
Deviezi subiectul. Te faci că nu auzi. Dai un alt înţeles vorbelor auzite. Ţii în tine. Nu-ţi exprimi opiniile de teamă. Că nu vei fi auzit, că nimeni nu-ţi va respecta părerea, că ai idei mult prea nesemnificative. De fapt, e chiar adevărat într-o anumită măsură. În măsura în care gândeşti astfel.
Minţi pentru ai face pe cei din jur să se simtă bine. Doar pentru a auzi ce vor să audă. Complezanţă. Un întreg sistem de valori etice şi sociale care dărâmă inutil onestitatea. Minciuni irosite. Sinceritate neapreciată. Patetic.
white lies
what are those?
those are the lies we tell to make other people feel better
..i dont lie
rationalisations?
what are those?
those are the lies we tell to make ourselves feel better
no,we dont..
lies of omissions?
..
Am devenit ipohondrică. Asta sau încă trag de pe urma precedentei. Vorbeam cu cineva despre cât de minunat a fost concertul la care n-am fost şi îmi spunea că a fost şi Victor. Victor seamănă a german. Tipic, blond cu ochi albaştri. The point is, mi-a trezit amintiri. Nemţii sunt singurele persoane cu ochi albaştri pe care le suport. De sex masculin, adică. Sau poate mai sunt şi pe alte părţi ale planetei, nu am de unde să ştiu.
Mi-a amintit de Max. Era luni. Dimineaţa. Eu… reîncepeam. El… părea că se sfârşeşte. Era obosit, terminat, ruinat. Avea ochii roşii. Sala de aşteptare era goală. Cu excepţia lui.
Vorbea despre o anume “she”. Nu prea am înţeles. Nu prea ascultam. Eram mult prea euforică. Zâmbeam încontinuu, deşi ştiam că trebuie să încetez. I-am aruncat un “it’s gonna be ok” cu cel mai optimist zâmbet de care am fost în stare vreodată. Ştiam că nu e tocmai potrivit, dar am făcut-o.
Chestia este că i-am transmis o doză de optimism. A zâmbit. Am plecat. Nu ştiu ce s-a întâmplat, dar trebuie să se fi terminat cu bine.
Toţi merită o a doua şansă. Dacă eu am primit-o, atunci toţi o merită.
